writings

Şi am murit împreună în marea roz

 

Şi am murit împreună în marea roz

 

Avui un vis magic,
Dragostea mea.
Se făcea că marea era roz,
Iar eu şi cu tine
Am murit împreună
În această superbă mare roz.

Apoi, în moarte fiind,
Contemplam viaţa
Şi mă miram
Cum de ne-a fost dat
Să murim împreună.
Mi-am dat seama,
Privind în urmă,
Că doar cu tine
Am fost în marea roz,
Lină, suavă, ireal de frumoasă
Într-o primavară eternă.

Şi am murit în marea roz
Împreună,
Dragostea mea.

Noi doi am trăit
O dragoste completă
Acea dragoste ce conţine
Într-o potrivire perfectă
Toate cele patru elemente
Din care totul e plămădit:
Aer, apă, foc, pământ,
Şi omul, şi dragostea
Cu ale sale dimensiuni:
Suflet, minte, spirit, corp

Ce vis magic, neasemuit de frumos!
Dar… să fie oare doar un vis?
Sau pura realitate?
Dacă nici lumea viselor,
Nici cea a simţurilor nu sunt reale,
Ce anume este real de fapt?
– Există între ele o a treia stare –
Doar ea este reală,
Îmi şopteşti tu.
– Să o descoperim, zic eu,
Cuibărindu-mă la pieptul tău,
Locul unde mă simt acasă
Și e cel mai bun loc
De unde poți pleca spre infinit…
Impregnându-mă de mirosul tău,
De mirosul mării,
De această clipă infinită,
De culoarea roz…

Aşa a fost să fie
Să murim împreună
În marea răvăşitor de frumoasă
Când suavă, când tumultoasă,
La fel ca dragostea noastră.

Şi am murit împreună în marea,
Care, nu ştiu prin ce magie,
Azi este roz.